Vă invit la expoziția de fotografie BEAUTIFULLY IMPERFECT, semnată Dan Ștefan Andrei, având vernisajul în data de 17 mai, ora 19.00 la Galeria Penthouse de pe strada Poiana Florilor nr. 15

Dan Șt. Andrei – Art Director, fotograf și pictor, activ de peste 20 de ani în media și publicitate. Freelancer specializat în fotografia de artă, fashion, portret. Întors de curând din Portugalia. Activitate expozițională intensă, prezent în galerii și colecții particulare din : Portugalia, România, USA, Canada, Germania.

Despre DstA

Sunt clipe în care ne întrebăm despre rosturi, despre semnificații și motivații. Sunt clipe în care ne întrebăm despre viață, așa cum e sau așa cum ne închipuim noi că este. Sunt clipe în care lasă imaginația liberă, în care ne permitem să visăm. Uneori e greu de spus dacă trăim în vis sau în realitate. Dan este un visător. El trăiește prin astfel de clipe, nu e realist, și ca orice alt visător, nu este perfect, dar imperfecțiunea e frumoasă. Astfel, el încearcă să transforme realitatea într-o altă realitate, realitatea lui personală și intimă.

În lucrările sale se pot ghici simboluri ascunse, născute din experiențe discrete, exprimate delicat, uneori poți simți o vagă neliniște, alteori predomină senzația de nețărmurire, dar privind cu atenție în interiorul acestui univers realizezi că autorul se află în căutarea rosturilor și motivațiilor ascunse ce pun în mișcare lumea noastră.

Subiectele abordate sunt luate din viața de zi cu zi, principiul după care se ghidează fiind acela că: oricine poate fi un sfânt, până la urmă toți sfinții au fost la început oameni obișnuiți. El încearcă, și reușește, să găsească lumina din fiecare lucru, ființă sau situație care ,altfel poate, ar fi trecut neobservate. Fotografiile sale atrag și te fac sa le privești îndelung, până în clipa în care simți că uneori, lucrurile de care ești sigur nu există.

Uneori, ai impresia unei narațiuni autobiografice având ca suport fotografia, ai senzația că pătrunzi într-o lume știută doar de autor și care acum ți se dezvăluie. Imaginile se întipăresc în memoria privitorului și reapar uneori ca o experiență familiară, ca ceva trăit în vremuri de mult uitate.

“Viața e până la urma o veșnică încercare de a-ți înțelege rostul, de a te construi și modela, de a evolua și de a te defini… mi-ar place să descopăr zilnic motive pentru a mă iubi.” Dan Șt. Andrei

.

Marcel Eremia, luni 14 mai 2012 la 14:10

Depeche Mode a fost, este și va rămâne formația mea preferată. Am crescut și m-am dezvoltat împreună cu ea. Este muzica ce mă reprezintă și pe care o înțeleg în totalitatea profunzimii ei. Datorită vremurilor, din fericire de mult timp apuse, nu aveam acces la videoclipul unei anumite melodii, ci doar sporadic, pe la vreun prieten cu cunoștințe pe la ”Shop” (mai țineți minte?) și care avea un video pe acasă, loc în care se mai organizau câte-o vizionare de filme sau concerte de muzică. În lipsa filmulețului original, de multe ori îmi imaginam în creierașul foarte odihnit pe atunci, diverse scene care acompaniau vizual melodia sau doar pasaje din melodie, așa cum mi le închipuiam eu potrivite cu muzica respectivă. Eram atât de obsedat de trupa asta, încât îmi scrisesem pe interiorul capacului valizei verzi de armată, toate albumele lor de până atunci (numele albumului și ale melodiilor respective). La fiecare deschidere a valizei, ochii îmi poposeau pe câte o melodie (ca atunci când învârtim un glob și oprim brusc cu un deget pe câte o țară pe care dorim să o vizităm) pornind apoi instantaneu tonomatul Hi-Fi din cap cu aceea melodie. Chiar și gărzile treceau extrem de repede, ziua, noaptea, pentru că același tonomat îmi fredona în cap albume întregi, de la un capăt la celălalt, fără greșeală!

Prin liceu, pe vremea când mă delectam realizând și testând diverse preamplificatoare, cu diverse corecții RIAA, cu tranzistori și integrate specializate cu zgomot foarte mic, melodiile formației DM au fost folosite drept materiale de probă pentru testarea întregului lanț mecanism de casetofon + preamplificatoare. Au fost redate la nesfârșit, inclusiv pe viteze de redare mai mici decât standardul de 4,76cm/s, dorind să aud efectele stereo, trecerile de pe un canal pe altul, într-un mod cât mai precis.

Am constatat ulterior, după ani de zile, că muzica mi-a fost întotdeauna un aliat de nădejde în găsirea acelei liniști interioare și chiar a libertății atât de necesare în închisoarea în care existam atunci. Vă invit să experimentați aceleași senzații!

.

.

Someone will call
Something will fall
And smash on the floor
Without reading the text
Know what comes next
Seen it before
And it’s painful

Things must change
We must rearrange them
Or we’ll have to estrange them
All that I’m saying
The game’s not worth playing
Over and over again

You’re the one I like best
You retain my interest
You’re the only one
If it wasn’t for you
Don’t know what I’d do
Unpredictable like the sun
And the rainfall

Things must change
We must rearrange them
Or we’ll have to estrange them
All that I’m saying
The game’s not worth playing
Over and over again

.

Marcel Eremia, luni 7 mai 2012 la 10:46

Expoziția de fotografie semnată Mircea Anghel este organizată de Clubul foto Clar de București și F64. Evenimentul are loc marți, 24 aprilie, de la orele 18.00, magazinul F64 din Bd. Unirii nr. 45.

.

.

Marcel Eremia, duminică 22 aprilie 2012 la 20:29

O poveste binecunoscută, dar care din când în când ar mai trebui reamintită.

Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viața pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfățișat-o ca și când ea s-a desfășurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferință, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: “De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?”. Acesta i-a răspuns: “În clipele de suferință erau doar urmele mele, pentru că atunci te purtam pe brațe”.

.