După cum unii știu iar alții au aflat abia acum, mâine pe la ora 21.00, în stația de metrou Unirii 1, se montează ”Livada de fotografii” o inițiativă lăudabilă a asociației Bucureștiul meu drag, condusă de Andrei Bîrsan. Veniți cu cât mai multe fotografii din București, printate max. 10cm x 15cm, la montajul expoziției, marți 8 iunie ora 21.30 în stația de metrou Unirii 1. Veți primi fâșii de plastic cu banda adezivă la ambele capete pentru agățat fotografiile pe stâlpii stației. Ne vedem la montaj cu câteva fotografii (ale mele și ale fiului meu) iar până atunci vă invit să vedeți fotografiile pe care le voi ”planta” în livadă.

Marcel Eremia, luni 7 iunie 2010 la 00:15

Astăzi, mulțumită, pardon, datorită populismul parlamentar (care face ”bine” unora pe cheltuiala altora) a fost zi liberă cam peste tot prin România. La școală, la servici la noi, la servici la alții, astfel încât am profitat de Târgul de Jucării ediția a XI-a (organizat de Teatrul Masca), loc în care se poate îmbina într-un mod deosebit, plăcutul cu utilul. Pentru Cristian, acest eveniment s-a constituit o binevenită lecție de economie de piață, pentru că la acest târg copiii vând diverse jucării de prisos, la niște prețuri mai mult decât modice. Este o lecție de economie pur capitalistă, ruptă din viața de zi cu zi, în care, ca de obicei oferta (prea mare) se întâlnește cu cererea (prea mică). Și atunci trebuie să apelezi la tehnici speciale de vânzare, de PR, de mercantizare, de atragere a clienților la taraba ta, plină de produse care nu au cum să iasă în evidență datorită condițiilor de acolo. Și toate acestea le faci singur sau cu ajutorul părinților. Evident că lumea s-a adaptat la ultimele descoperiri din economie, de reducere a salariilor de 25% și a pensiilor cu 15%.  Am fost plăcut impresionat de mulți copii care și-au însușit rapid această lecție, probabil de la părinți dar și din experiența proprie, fapt care a condus la micșorarea profitului nostru (am cumpărat și noi de la alți copii) sau a dus la o oarecare ineficiență a vânzărilor datorită unui schimb (ne)necesar de mărfuri (adică am făcut și schimburi de jucării, barter conform literaturii de specialitate). În final, trăgând linie, am obținut din vânzări directe un venit de 37 de lei (TVA inclus). Problema este că acum trebuie să declar acest venit, să plătesc 16% impozit pe el și să transfer și procentul de 19% TVA în găurile negre ale statului. Și asta foarte repede pentru că risc niște penalizări, așa cum și statul este penalizat de către cei cărora le este dator (returnări de TVA, plăți produse și servicii, etc). Sau el nu este penalizat? Nu, sigur că nu… Din venitul încasat trebuie să mai plătesc benzina consumată pentru acest biznis. Dar stai, am uitat că managerilor de firme nu li se decontează nici măcar un gram de benzină pentru că ei merg la clienți cu trotineta sau cu mijloacele de transport în comun. Asta în timp ce aleșilor noștri li se decontează 200 litri pe lună. De fiecare, nu în total. Deci suma dată pentru benzină trebuie să o majorez cu 10% pentru că o transform în sumă provenite din dividende. care se impozitează, nu contează că profitul a fost deja impozitat. Ok, mai scad cheltuielile cu niște cursuri de vânzări, niște materiale publicitare pentru promovare (toate cheltuieli deductibile) și în final constat că rămân cu vreo 8 lei. Hopa, recalculând impozitul pe profit, constat că valoarea acestui impozit este sub cel minim impus de nea guvernu’ … (care ne promite de un an de zile că-l scoate, că a fost o prostie introducerea lui, că din această cauză au fost suspendate peste 200.000 de firme de anul trecut, etc). Și mai constat după aceste calcule, că de fapt eu sunt în pierdere… Dar îmi aduc aminte cu bucurie de eminența cenușie în economie (marele prim-ministru) care a zis să nu ne facem probleme cu acest impozit pentru că este DEDUCTIBIL! Adică atunci când vei avea profit îl vei scădea. Sigur, profit mai mare decât impozitul care nu trebuie să fie mai mic decât cel minim. Practic, până îți revii, dacă îți revii, creditezi statul cu o sumă pe care nu o merită absolut deloc. De ce nu o merită? Nu mă provocați… Pot să scriu zeci de pagini întregi cu aceste motive dar mă opresc aici și mă reîntorc la cele petrecute astăzi.

Pe scena existentă în târg s-au mai desfășurat și câteva programe artistice susținute de trupa Dance World dar și niște spectacole la care nu am mai putut să rămânem.

După închiderea târgului, așa cum au făcut majoritatea copiilor, am donat jucăriile nevândute la un centru special amenajat, în speranța că vor ajunge la copilașii care au nevoie de ele.

Apoi am continuat cu câteva ore de sport în aer liber, printre meseriașii lor, ai altora dar și ai noștri,  cu căzăturile specifice acestui sport.

Vă invit să vedeți și un album cu câteva imagini de la acest târg.

.

Marcel Eremia, luni 24 mai 2010 la 23:54

Probabil că mulți s-au întrebat: ce are omu’ ăsta de nu mai pune ceva pe blog? Iar are probleme cu placa de bază? Sau cu accesul la Internet? Sau… Nu, nimic din toate astea. Oricum vă mulțumesc că v-ați gândit și la varianta asta!

Pur și simplu am fost copleșit de diverse treburi și nu le-am făcut față. Mă cam încurcă timpul petrecut cu somnul și cu mâncarea. Încă de când eram mic, am decretat că aceste două activități sunt mari consumatoare de timp. Deseori am făcut apel la prieteni, la cunoscuți, prin diverse rubrici de vânzări-cumpărări-închirieri pentru a face rost de ceva timp liber. Chiar dacă mi se pare că noțiunea de timp liber este contradictorie, aproape un non-sens. Însă n-am primit încă nicio ofertă…

Așadar, celor care au fredonat zilele trecute melodia de mai jos, le mulțumesc pentru răbdare. Celorlalți le-o recomand deoarece este mai mult decât minunată.

Since you’ve been gone
I shut my eyes and I fantasize that you’re here with me
Will you ever return
I won’t be satisfied till you’re be my side
Don’t wait any longer
(Come back)

CHORUS:
Why don’t you come back, please hurry
Why don’t you come back, please hurry
Come back and stay for good this time
Come back and stay for good this time

When you said goodbye
I was trying to hide what I felt inside
Until it passed me by
You said you’d return
You said that you’d be mine till the end of time
Well don’t wait any longer

CHORUS

Oh since you’ve been gone
Opened my eyes and I realized what we had together
Will you ever return
Or have you changed my mind
If you wanna stay mine just love me forever
Love me forever

CHORUS

Dar să revenim cu retrospectiva promisă. Am fost pe rând, la expozițiile pe care le anunțasem. Mai întâi la 9+1 (aveți aici și o scurtă prezentare în imagini). Vernisajul ei a fost în acceași zi în care s-a sărbătorit Ziua Internationala a Hemofiliei, moment în care s-au putut vedea că apa diverselor fântâni de prin București era colorată în roșu. Nu știu ce lichid era, dar sigur nu era sânge că ar fi venit urgent să se aprovizioneze cei de la Centrul de Recoltare al lichidului în cauză. Câteva zile mai târziu, a fost și vernisajul expoziției de fotografie 3D de la Palatul Cotroceni. Acest eveniment chiar că a fost o experiență deosebită, datorită temei propriu-zise. Lumea era uimită de efectele tridimensionale ale fotografiei privite prin ochelarii roș-albaștri iar alții de ceea ce vedeau după ce-i dădeau jos. Nici nu vă mai zic că printurile au fost realizate de AME design în tehnologie fotografică, normal. Reamintesc că expoziția va fi deschisă la Cotroceni până în 6 mai urmând să fie apoi mutată la Băneasa Shopping City pentru încă 10 zile. Am promisiuni că voi putea face rost de câteva perechi de ochelari așa că prietenii mei dezamăgiți că au trebuit să-i predea la plecare, vor fi mai fericiți. Câteva fotografii făcute acolo le aveți aici.

Cristian, băiatul meu, a fost intervievat de către cei de la ProTV așa că dacă vreți să-l vedeți zicând cele câteva vorbe ce au mai rămas după montaj, puteți urmări filmulețul de mai jos în care se prezintă și expoziția.

Ultima editare de Marcel Eremia, duminică 25 aprilie 2010 la 05:24

Am primit sute de scrisori (nu e-mailuri) de la participanţii expediţiei din Lan (şi nu numai) să postez odată fotografiile de la acel eveniment. Pentru cei care au fost cu mine, pot sări peste rândurile de mai jos, pentru că ei le ştiu. Pentru ceilalţi, un (foarte) scurt rezumat ar fi cam aşa:

Mai întâi am angajat un mijloc de transport rapid care ne-a dus direct la locul faptei, însă acolo nu prea ştiam ce să facem. Am învăţat cum să ţinem aparatul foto chiar şi cu mâinile ocupate, pe orizontală dar şi pe verticală.

Am umblat mult, astfel încât ni s-au rupt pingelele şi a trebuit să mergem la un magazin de încălţăminte, de unde ne-am ales, după dorinţă, diverse încălţări pentru turele rămase.

Fiecare a fotografiat diverse subiecte, cu ce a putut, cu Ai-aparatele şi Ai-fon-urile aduse cu mari sacrificii tocmai de acasă. La un moment dat, am crezut că am ajuns la Cotroceni, dar ne-am înşelat pentru că acolo nu locuia nimeni.

Am găsit şi pe unul atârnat de un copac, dar nu-l băga nimeni în seamă. Am vrut să aflăm ce a păţit , însă nu vroia să vorbească cu noi. Am dat şi peste nişte ninjea locali, dar erau destul de paşnici aşa că am putut pleca mai departe fără probleme. Ne-am aprovizionat din numeroasele magazine existente însă erau  şi câteva închise.

Mai era un tip care zicea că are acasă patru neveste dar îl tot contrazicea un altul că n-ar fi avut decât două. Noi oricum nu l-am crezut pe niciunul. Prin Sulina, mai ales prin centru, mai zboară din când în când căte o rândunică, ciripind frumos despre sosirea primăverii iar animalele umblă în haite pentru că acolo sunt pericole la tot pasul.

Am fost şi la o plută eşuată iar seara, obosiţi, ne-am retras la hotelul central în care eram cazaţi şi ne-am odihnit şi noi oasele.

Varianta ilustrată şi completă o găsiţi aici.

Nu-i decât o săptămână de la acest vernisaj, însă parcă a fost ieri. Bine, ieri a fost “banchetul” clasei de fotografie de la UP DALLES dar acesta parcă nu s-ar fi terminat încă… “Noaptea-i de mătase…” îmi mai gâdilă încă urechile…

Ca de obicei (pentru cei care nu ştiu) daţi clicku’ de rigoare pe imagine. Care imagine? Asta vă las să descoperiţi!