Ce se poate spune când afli că un părinte îşi pierde copilul? Adică invers de cum ar trebui lucrurile să meargă în realitate. Ce să spui? Nu spui nimic. Ţi se pune un nod în gât, cuvintele ţi se opresc şi atât. Mai încerci să spui ceva dar nici următorul nod nu te lasă. Îi mulţumeşti poate lui Dumnezeu că nu eşti tu în situaţia asta şi asta-i tot ce mai poţi să spui. De fapt să gândeşti.

Am primit de la o prietenă o poveste despre o mamă tânără care şi-a pierdut fetiţa. Ascultaţi şi poate aflaţi ceva. Dacă da, daţi de ştire.

Neagu Steluţa

Are 39 de ani şi tot ce îşi mai doreşte este să muncească. Mult. Orice şi oriunde. Ca să uite. Nu „ţinteşte mai sus de femeia care dă cu mopul” pe coridorul unui spital pentru copii. Poate mai mult însă. Este ordonată, corectă, curată, respectuoasă. Totul străluceşte de curăţenie în jurul ei. Ascultă cu atenţie. Dacă nu înţelege ceva nu îi este ruşine să o spună şi să întrebe cum să procedeze ca totul să fie perfect.

A absolvit Liceul Economic, specialitatea contabilitate-finanţe. După absolvire s-a angajat contabil la o filatură. S-a căsătorit şi după ce a născut a renunţat la serviciu. În urmă cu mai mulţi ani a înfiinţat, împreună cu soţul, „A.F. Cosmina”, o asociaţie familială care se ocupa cu comercializarea fructelor şi legumelor, în Mizil. Steluţa era, cum spunea ea, „de toate: salahor, cărător cu cârca, administrator, aprovizioner, contabil, vânzător, încărcător-descărcător – doar şofer, nu”. A muncit, şi-a crescut copilul, a construit o casă.

În urma unui accident, soţul ei a făcut o depresie. Cu timpul a început să se manifeste ciudat. Şi-a dat afară din casă soţia şi fetiţa, pe atunci în vârstă de 13 ani. Steluţa şi copilul ei au stat un timp cu chirie, într-o locuinţă insalubră. S-a angajat vânzătoare. Nu a făcut faţă şi s-a mutat la ţară, la părinţi. A plecat la muncă în Spania, ca femeie de serviciu. După o lună s-a întors, de urgenţă. Fetiţa ei făcuse leucemie. Timp de 9 luni, din mai 2009 până în ianuarie 2010, casă le-a fost spitalul Budimex.

Pe 26 ianuarie 2010, Steluţei Neagu i-a murit copilul. Se numea Cosmina Andreea Păun şi avea 15 ani.

Steluţa vrea să vină în Bucureşti şi să muncească. Nu caută un salariu mare. Şi-ar fi dorit să se angajeze infirmieră în spitalul în care i-a murit copilul. Ca să îi vadă pe ceilalţi copii şi să îi ajute. În amintirea copilului ei.

O perioadă de timp poate locui la o cunoştinţă în Bucureşti, apoi, în funcţie de locul în care va găsi de muncă îşi va închiria o garsonieră în apropiere.

Doreşte să facă şi voluntariat în folosul copiilor bolnavi.

În amintirea Cosminei, Steluţa doreşte să doneze 25.000 de euro pentru proiectul Asociaţiei Salvează Vieţi – în vederea construirii camerelor de transplant de la clinica din Timişoara. Banii care urmează să fie donaţi la ASV au fost strânşi în urma apelurilor umanitare pentru un transplant în străinătate. Dacă se poate, dorim ca pe o plăcuţă mică, undeva la clinică, să fie menţionat numele Cosminei.

Vă mulţumesc.

Neagu Steluţa