Aveam de gând mai demult să fac o listă neagră a diverselor brand-uri cu care am avut o experiență nefastă prin achiziția produselor lor. Sau care excelează prin reclame mincinoase sau exagerate pe la televizor, de parcă produsele lor chiar ar deține supremația în calitate și inovație.

Știu că fiecare dintre noi are/a avut una sau mai multe experiențe neplăcute cu diverse produse cumpărate și care se strică mult prea repede, cu persoane incompetente de la service și din punctul de vedere al specialistului în acel produs și din punctul de vedere al abordării relației cu clienții. Mai ales că, datorită unui ciclu de viață din ce în ce mai mic, a disperării ca cei de la concurență să nu scoată ceva înaintea lor, a reducerilor de costuri în detrimentul calității, produsele sunt din ce în ce mai proaste din punct de vedere calitativ.

Deși astfel de experiențe îți mănâncă zilele, la propriu și îți cresc șansele să faci infarct sau în cel mai bun caz doar să-ți dezvolți vocabularul cu diverse expresii care de obicei se înlocuiesc cu un biiiip, mai lung sau mai scurt, în funcție de fantezia proprie sau de limita umană la care se ajunge în astfel de situații, eu văd în ele și o componentă pozitivă, educațională. Învăț cum SĂ NU FAC la fel!

După cum știu mulți, dețin o firmă de print digital de mari dimensiuni în care de la început am dorit să abordez altfel relația cu clienții. Să fie mulțumiți nu doar de calitatea printului oferit ci și de calitatea relației cu clienții noștri, al consilierii în acest vast domeniu al printului și în tot ce are el nevoie să știe pentru a fi sigur de ceea ce va cere și va primi de la noi. Iar acest mod de abordare al clienților a fost dat într-o măsură foarte mare și de frustrarea dobândită în relaționarea mea cu alți furnizori de servicii. Și am fost foarte motivat să mă comport așa cum mi-ar fi plăcut mie să fiu abordat de cei de la care cumpăr produse sau servicii.

Acum vreo trei săptămâni am dus mașina soției la service, pentru rezolvarea unei daune pe un dosar CASCO. Firmă mare, autorizată de Renault, angajații au halate personalizate cu firma romboidală, vorbesc frumos cu tine deci totul pare ok. Deși eu inițial dorisem să merg la un alt service cu care mai lucrasem, mi-am zis să-mi încerc norocul și aici, fiind mai aproape de casă. Până la urmă, ce mare lucru să  îndrepți și să vopsești o aripă de mașină. M-am înșelat însă. Dacă ați știi câte probleme poți avea doar la o simplă operație de vopsire… La prima mea venire să ridic mașina, am constat că o parte din aripă (partea care se răsfrânge spre roată) nici nu a fost atinsă de vreun tinichigiu, fiind lăsată ruginită. Bineînțeles că am dat-o înapoi la revopsire… Peste câteva zile mă sună omul de la service și-mi zice bucuros că a rezolvat problema cu rugina, dar pentru că a fost folosită o tehnică ”specială” nu arată chiar perfect, așa că să nu mă sperii. Nu m-am speriat, că sunt băiat mare, însă m-am îngrozit. Cred că și fiu-meu când era la jumătate din vârsta ce o are acum, ar fi făcut o treabă mai bună. Marginea aripii era îngroșată de parcă au tras un cordon de sudură, dar așa, cu ură…

Am lăsat mașina pentru a treia oară la (re)vopsit, menționând și faptul că dacă la următoarea (re)venire, aripa nu este perfect vopsită mă voi adresa OPC-ului… Mă sună după 5 zile și-mi zice că acum totul este ok. M-am dus astăzi dar, așa, cu teamă. Deși mi-am programat venirea (așa îmi recomandase omul, să zic exact la ce oră vin) am mai stat acolo cam trei sferturi de oră până cică au spălat-o, că doar nu era să mi-o dea împodobită așa, cu praf. Normal că am holbat ochii peste toată suprafața aripii, doar-doar voi vedea ceva în neregulă. Însă chiar nu aveam ce să reproșez. Vopseaua era uniformă, partea ruginită era frumos curățată și bine vopsită, cordonul de sudură a fost extirpat și frumos finisat. Ce mai, parcă era nouă. După câteva aprecieri bine meritate din partea mea, ne-am despărțit, fiecare cu mulțumirea lui. Mai arunc o privire fugară pe mașină și … să pic pe jos, nu alta. Geamul lateral + garnitura de cauciuc + o parte din geamul din spate și peste vopseaua caroseriei erau sute de picățele mici de vopsea albă, care legate de o prietenie la prima vedere cu mașina, nu doreau sub niciun chip să se despartă de aceasta, cu toate insistențele unghiilor mele tari, puternice și pline de calciu. Mă duc înapoi la recepție, încercând până acolo să acopăr de bip-uri imaginare orice gând ce ieșea din mine și-i explic omului ce am mai constatat. Acesta fără să zică nimic, a luat mașina și dus a fost în spatele service-ului. Vine după vreo 10 minute și zice că băieții de la vopsitorie sunt în pauză de masă și că nu poate să-i deranjeze… În acel moment, simt că va fi foarte rău dacă nu încleștez brusc dinții până la limita în care aș putea auzi că pârâie și-mi imaginez repede că sunt pe un câmp de flori frumos colorate și plăcut înmiresmate, iar eu alerg în salturi lungi, dar foarte încete, așa ca și când nu ar fi gravitație și timpul s-ar fi oprit din scurgerea lui. După scurtul și beneficul moment de relaxare de pe pajiște, îi explic omului că nu este ok să mai stau acolo jumătate de oră doar pentru că cineva dintre cei care înfulecau acum prin atelier nu și-a făcut bine treaba. I-am explicat că la mine în firmă dacă vreun angajat care ar fi greșit ceva și nu ar fi rezolvat pe loc problema, invocând o pauză de masă, ar fi zburat imediat din firmă. După alte câteva minute de argumente, omul a plecat și a revenit cu mașina după vreo jumătate de oră. A curățat întradevar geamul, tabla, însă garnitura de cauciuc nu s-a putut. A rămas așa. ”Nu am avut o radieră să încerc cauciuc pe cauciuc” -zice el. La insistența soției, am plecat fără să mai cer nimic. Am mai cerut totuși ceva, când m-am dus pentru ultima oară la recepție: talonul! Noroc că am verificat și am constat că nu mi-l dăduse…

Cam asta a fost. În rest toate bune și frumoase ceea ce vă doresc și vouă!

de Marcel Eremia,  joi 29 aprilie 2010 la 01:05

Probabil că mulți s-au întrebat: ce are omu’ ăsta de nu mai pune ceva pe blog? Iar are probleme cu placa de bază? Sau cu accesul la Internet? Sau… Nu, nimic din toate astea. Oricum vă mulțumesc că v-ați gândit și la varianta asta!

Pur și simplu am fost copleșit de diverse treburi și nu le-am făcut față. Mă cam încurcă timpul petrecut cu somnul și cu mâncarea. Încă de când eram mic, am decretat că aceste două activități sunt mari consumatoare de timp. Deseori am făcut apel la prieteni, la cunoscuți, prin diverse rubrici de vânzări-cumpărări-închirieri pentru a face rost de ceva timp liber. Chiar dacă mi se pare că noțiunea de timp liber este contradictorie, aproape un non-sens. Însă n-am primit încă nicio ofertă…

Așadar, celor care au fredonat zilele trecute melodia de mai jos, le mulțumesc pentru răbdare. Celorlalți le-o recomand deoarece este mai mult decât minunată.

Since you’ve been gone
I shut my eyes and I fantasize that you’re here with me
Will you ever return
I won’t be satisfied till you’re be my side
Don’t wait any longer
(Come back)

CHORUS:
Why don’t you come back, please hurry
Why don’t you come back, please hurry
Come back and stay for good this time
Come back and stay for good this time

When you said goodbye
I was trying to hide what I felt inside
Until it passed me by
You said you’d return
You said that you’d be mine till the end of time
Well don’t wait any longer

CHORUS

Oh since you’ve been gone
Opened my eyes and I realized what we had together
Will you ever return
Or have you changed my mind
If you wanna stay mine just love me forever
Love me forever

CHORUS

Dar să revenim cu retrospectiva promisă. Am fost pe rând, la expozițiile pe care le anunțasem. Mai întâi la 9+1 (aveți aici și o scurtă prezentare în imagini). Vernisajul ei a fost în acceași zi în care s-a sărbătorit Ziua Internationala a Hemofiliei, moment în care s-au putut vedea că apa diverselor fântâni de prin București era colorată în roșu. Nu știu ce lichid era, dar sigur nu era sânge că ar fi venit urgent să se aprovizioneze cei de la Centrul de Recoltare al lichidului în cauză. Câteva zile mai târziu, a fost și vernisajul expoziției de fotografie 3D de la Palatul Cotroceni. Acest eveniment chiar că a fost o experiență deosebită, datorită temei propriu-zise. Lumea era uimită de efectele tridimensionale ale fotografiei privite prin ochelarii roș-albaștri iar alții de ceea ce vedeau după ce-i dădeau jos. Nici nu vă mai zic că printurile au fost realizate de AME design în tehnologie fotografică, normal. Reamintesc că expoziția va fi deschisă la Cotroceni până în 6 mai urmând să fie apoi mutată la Băneasa Shopping City pentru încă 10 zile. Am promisiuni că voi putea face rost de câteva perechi de ochelari așa că prietenii mei dezamăgiți că au trebuit să-i predea la plecare, vor fi mai fericiți. Câteva fotografii făcute acolo le aveți aici.

Cristian, băiatul meu, a fost intervievat de către cei de la ProTV așa că dacă vreți să-l vedeți zicând cele câteva vorbe ce au mai rămas după montaj, puteți urmări filmulețul de mai jos în care se prezintă și expoziția.

Ultima editare de Marcel Eremia, duminică 25 aprilie 2010 la 05:24

”Într-un secol dominat de magia și mirajul tehnicii, expoziția de fotografie 3D – Povestea unui Palat: Cotroceni îmbină istoria și contemporaneitatea, subliniind frumusețea, eleganța și rafinamentul unui real simbol național.”

Vernisajul Expoziţiei de fotografie 3D „Povestea unui palat: Cotroceni” va avea loc marţi, 20 aprilie 2010, în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni, iar expoziţia va fi accesibilă publicului în perioada 21 aprilie – 6 mai 2010, urmând a fi reluată în Băneasa Shopping City, între 7–16 mai 2010 (pentru această locație este posibilă o modificare a acestei perioade). Vizualizarea se face cu ochelari speciali, disponibili la intrare.

Pentru cei pe care-i cunosc, în limitele posibilului (depinde de câte invitații îmi vor fi acordate), pot face rost de invitații pentru vernisaj. Pentru acest lucru,  rog doritorii să-mi trimită un e-mail cu numele complet pentru a fi înscriși pe listă la Muzeu.

veţi vedea o EXPOZIŢIE DE GRUP despre pictură/desen/fotografie

vernisaj: vineri, 16 aprilie, 18.00

perioada de expunere: 16-30 aprilie 2010, luni – sâmbătă 11.00-19.00

Centrul Artelor Vizuale Bucureşti (Căminul Artei) – Str. Biserica Enei nr. 16

.

Participanţi:

Anca Irinciuc, Dragos Burlacu, Dan Badea, Marius Crăiţă Mândră, Oana Coşug, Cristi Gaşpar, Monica Sebestyen, Cristina Nedelea, Justinian Scărlatescu

invitat:
Teodor Moraru

Radu Bădoiu ne-a trasat o temă de casă, de fapt de stradă, să fotografiem ceva în oglinda retrovizoare. Însă de la ce am avut în cap pentru o astfel de temă şi până la ce a ieşit, e o cale tare lungă. Şi zilele treceau şi se apropia termenul limită (vinerea trecută). În lipsă de timp şi de inspiraţie, am avut noroc cu o maşină aflată la ananghie pe banda a doua de pe Podul Grant. După ce că se circula bară la bară, am “ajutat” şi eu la încurcarea suplimentară a traficului din zonă. Văzând această ocazie, am comutat repede telefonul pe cameră foto (repede vorba vine, că telefonul meu este campion la capitolul “cel mai lent smartfăun”) şi în plus, am virat mult dreapta pentru a-i prinde pe necăjiţii respectivi în oglindă. Până s-a comutat telefonul pe aparat foto, până am “reglat” poziţia maşinii şi până a focalizat (nu am avut vreme să-i schimb obiectivul cu unul mai rapid, cu motor) a trecut ceva vreme  astfel încât  cei din spate au început să mă claxoneze. Probabil vroiau şi ei să pozeze în retrovizoare maşina fumegând şi nu mai aveau răbdare. Aşa a ieşit poza de mai jos.

Ceva mai încolo, în dreptul unei benzinării, am văzut pe stânga un curcubeu, aşa că m-am decis să-l trag şi pe ăsta în cadru. De data asta am avut spaţiu de manevră din belşug, n-a trebuit “decât” să aştept răbdător ca aparatul să declanşeze în ritmul lui. Iar el nu se grăbea deloc.