Probabil că v-ați prins deja! Dacă lipsesc neanunțat de pe blog mai mult de 5 zile, iar s-a întâmplat ceva rău. Vreo placă de bază arsă sau un hdd rebel sau pur și simplu iar sunt copleșit de diverse treburi. Mda. S-a întâmplat din nou cu un harddisk, unul extern de data asta, un WD Mybook Studio de 2 TB, pus pe eSata. Un conector jalnic, se mișcă, nu prea face contact, având și un cablu foarte rigid.  Iar legătura aleatorie cred că a provocat dezastrul. Practic calculatorul nu-l mai vede, întrebându-mă cu insistență dacă nu vreau să-l formatez… Să mai zic că pe el sunt toate nef-urile vechiului aparat Nikon D200 și o mare parte din cele făcute cu D3? Bine, nu vă mai zic. Noroc că pe un altul (tot extern și tot de 2TB am DNG-urile convertite din nef). Se pare că voi scăpa și de data asta cu fața curată și mai ales cu fișierele intacte, găsind pe net un program fain de recuperare. Am recuperat deja o parte din ele dar nu mai am unde să le pun. Mâine, după ce vine încă un hdd extern (de data asta am luat pe USB 3.0, un conector solid și o legătură cu viteză mai mare decât cea de la eSata) și rezolv și cu restul.

Dar nu de asta am scris acest articol, printre picăturile unui alt proiect în care sunt băgat, ci pentru că am fost efectiv bulversat de o situație prezentată la TV. Este vorba de sfatul unui om obișnuit, care venise și el să contribuie voluntar la acțiunile de încercare de oprire a inundațiilor în Galați. Într-o acțiune de imagine, era acolo și premierul care băga de zor nisip într-un sac, mimând ajutorul guvernului și îmbrăcat frumos așa cum îi plăcea lui TB, adică la costum (fără haină) și pantofi. Omul respectiv insista să-i spună premierului că el a lucrat la Canalul Dunăre-Marea Neagră și crede că ar fi o soluție bună deschiderea ecluzelor pentru a mai scădea nivelul Dunării. Întrebându-l pe premier de ce nu se procedează așa, acesta îl căuta disperat pe ministrul de resort, să-i paseze lui întrebarea de specialitate. La câteva zile, autoritățile acționează ca atare și minune mare, la Galați scade nivelul apei.

Stau și mă întreb la urma urmei, ce ne mai trebuie niște miniștrii asemenea animalului care se uită la poarta nouă, dacă în jurul lor și în posturile de conducere (adică ăia care i-au decizii care ne privesc) au pus niște incapabili care nu pot gândi la soluții firești. Mai bine au chemat toată armata să construiască cel mai mare dig de saci din Romania.

Din păcate statul este tot mai disoluționat, proces evident accelerat de ”capacitățile” extraordinare ale conducătorilor noștri actuali iar bugetarilor, mai ales după tăierile de 25%, nu le mai pasă de obligațiile și îndatoririle de servici, fiindu-le tot mai lehamite de șefii lor, puși pe criterii politice. Iar aceștia din urmă nu comentează nimic despre deciziile luate de cei de deasupra lor, de frică sau de inhibiție față de stăpânul lor unic. Adăugați deciziile haotice, neconstituționale și confuze ale guvernului și atunci ne facem o imagine clară despre ce se întâmplă acum prin ministere și diversele direcții. Într-o țară normală, acești incapabili care ne conduc ar trebui să plece instantaneu. Dar câte motive au mai fost și vor mai fi pentru această demisie… Bine că măcar omu’ în cauză este declarat eroul Galațiului și că autoritățile recunosc că a avut o idee bună…

.

Marcel Eremia, marți 13 iulie 2010 la 03:21

Share on Facebook