De fapt mi l-a găsit Monica. Povestea a început aici. După ce am citit acest articol, scris cu măiestrie de Amalia, am contactat-o prin e-mail pe Monica şi i-am mărturisit:

“Acum 6-7 ani am pierdut un telefon. Era mic şi negru cu niste taste pe el. Nu mai ştiu pe unde l-am pierdut. Dar cred că sunt suficiente aceste date pentru recuperarea lui. Avea şi o zgârietură pe partea dreaptă. Dat fiind faptul ca s-a scris în ziare, s-a dat la teve, radio, etc. despre competenţa ta în astfel de recuperări, pot sa apelez şi eu la aceste servicii?”

Ca şi Radu, îmi pierdusem orice speranţă în regăsirea lui, deşi undeva prin interiorul meu, ceva îmi spunea că-l voi regăsi curând.

Astăzi seară, visul mi s-a îndeplinit! La întâlnirea din studioul Lanului de Secară (strada Săgeţii nr.6, sector 2) , la plecare, mi s-a pus în braţe o cutie:

Cu mâinile tremurânde, am deschis cutia şi înăuntru, ce să vezi? Era chiar telefonul pe care-l pierdusem acu’ vreo 6-7 ani!

Monica îl găsise şi pe acesta. Este adevărat că după atâta timp se cam maronise el iar tastele “0″, “*” şi “#” dispăruseră, dar asta nu mai conta. Ce, am destui prieteni care nu au “0″ în numărul lor de telefon.  Era totuşi, încă vechiul şi simpaticul meu telefon, prietenul meu de nădejde. Drept mulţumire, ajuns acasă i-am făcut un portret, aşa …  ca înainte de … DUPĂ:

Mulţumiri deosebite pentru:

- Monica, îmi pare rău că a trebuit să plec până să vii tu, dar te vei uita tu la pozele ce mi-au fost făcute în acele momente emoţionante şi vei ştii cum s-a întâmplat;

- Amalia, pentru intermedierea şi implicarea în acest eveniment;

- Mirela,  sper că am înţeles bine, pentru rolul hotărâtor pe care l-ai avut în “materializarea” acestui telefon. Scuze maxime că am aflat mai târziu despre acest lucru şi nu ţi-am adresat personal mulţumirile de rigoare;

- tuturor participanţilor de la acest moment deosebit, de la această minune care s-a putut întâmpla numai şi numai pentru că a fost vorba de LANUL DE SECARĂ!

Share on Facebook