Mar 6
Nu-i decât o săptămână de la acest vernisaj, însă parcă a fost ieri. Bine, ieri a fost “banchetul” clasei de fotografie de la UP DALLES dar acesta parcă nu s-ar fi terminat încă… “Noaptea-i de mătase…” îmi mai gâdilă încă urechile…
Ca de obicei (pentru cei care nu ştiu) daţi clicku’ de rigoare pe imagine. Care imagine? Asta vă las să descoperiţi!
Share on Facebook
 |  |  |  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Marcel Eremia on Un fotograf special. Și un job special.
Ellenaa on Un fotograf special. Și un job special.
Mirela on Un fotograf special. Și un job special.Marcel Eremia on Un fotograf special. Și un job special.
ogărița-țața-căprițața on Un fotograf special. Și un job special.
DL on Un fotograf special. Și un job special.
feri on Un fotograf special. Și un job special.
Oana B. on Amintiri din copilărie (7)Mirela on Amintiri din copilărie (7)Marcel Eremia on Amintiri din copilărie (7)
16 comments
Comentariu by DV
on duminică 7 martie 2010 at 01:20
hmmmm… pana la urma care e imaginea?… ca nu se pupa ca pana acum :-s
Comentariu by iulian anghel
on duminică 7 martie 2010 at 12:02
buna treaba marcel. poate ar trebui facut un material cu imaginile din timpul cursului. ce ai tu ce se gaseste pe la noi….
Comentariu by Bogdan Georgescu
on duminică 7 martie 2010 at 13:34
ce imagini.. ce fetze ai surprins… bune de catzavencu unele
)
Comentariu by dragos
on duminică 7 martie 2010 at 20:14
Uitandu-ma la poze mi-ar reamintit cat de frumos a fost. Nasol ca s-a terminat.
Comentariu by Catalin
on luni 8 martie 2010 at 05:58
Excelente Marcel!!!
Comentariu by DD
on luni 8 martie 2010 at 10:23
Si eu vad si zic: a fost frumos!Felicitari absolventilor si sus-tinatorilor acestora! Imi pare rau de un singur lucru , cum se face de eu nu apar niciodata in nicio fotografie?
Comentariu by Marcel Eremia
on luni 8 martie 2010 at 11:55
Mulţumesc tuturor pentru comentarii.
@DD: Un răspuns foarte direct ar fi: “Dacă n-aţi fost acolo…” Dar dacă aţi fost? Atunci nu-i bun răspunsul de mai sus. Rămâne un altul legat de faptul că nu ne-am întâlnit, pentru că în viaţa reală nu vă cunosc şi poate aţi trecut pe lângă mine fără să ştiu cine sunteţi. Poate v-am şi îmbrâncit (scuze!) şi habar n-am avut pe cine!
Comentariu by Radu Alin Istocescu
on luni 8 martie 2010 at 17:08
foarte frumos vernisajul, mi-a placu foarte mult expozitia
astept sa vad cum preiei leapsa pe care tocmai ai primit-o si cui i-o vei transmite
PS: as dori, daca poti, sa imi trimiti si mie aceste fotografii
Comentariu by manuela
on luni 8 martie 2010 at 21:09
marceleeee, da si mie leapsa (de la bogudan), ca aia plimba mingea numa’ la ei in teren!!! hai bate… si pasa!
Comentariu by DD
on marți 9 martie 2010 at 10:04
…şi îmbrâncit (altceva ce mai stiti sa faceti?)
(dara sunteti fotograf bun si om bun…se accepta scuzele)
Comentariu by Marcel Eremia
on marți 9 martie 2010 at 11:25
@DD: Nu, nu, nu ştiu să îmbrâncesc cum trebuie…D’ aia mi-am cerut scuze… pentru nepricepere…
Oricum, mulţumesc pentru acceptarea lor. Să înţeleg că totuşi aţi fost şi v-am … îmbrâncit? 
Comentariu by Marcel Eremia
on marți 9 martie 2010 at 11:27
@manuela: Ai şi tu puţintică răbdare…. Aici este treabă serioasă…
Comentariu by horhhe
on marți 9 martie 2010 at 17:49
e naspa cre, sa participi la un vernisaj cu 98% petarde.sa trebuiasca sa inchizi ochii si sa tragi pupaturile in cur de rigoare “artistilor” mintindu-i in fazta: “foarte frumoase domnule artist, foarte frumoase lucrari”.
eu personal, as interzice majoritatii fotografilor cu experienta mai mica de 3 ani sa expuna ceva pe pereti.
si nu tre sa sari in sus.e un adevar cit se poate de simplu.spor si toate bune pe mai departe.
Comentariu by Marcel Eremia
on marți 9 martie 2010 at 19:20
@horhhe: Ok. Să le luăm pe rând. Dacă te referi la mine cu săritul în sus, nu-ţi face griji. Săream doar prin liceu, la coş sau fileu, când jucam baschet respectiv volei.
Însă ce spui tu e departe de situaţia concretă de faţă. Doar foarte departe. Asta dacă am înţeles eu bine ce ai vrut să spui.
Foarte departe, pentru că este vorba de o altă abordare. Eu, mai liberal în concepţii, nu aş putea decreta cu atâta fermitate legea de interzicere a fotografilor (apropo’ de ce nu toţi, de ce doar majoritatea? sau de ce 3 ani şi nu 5 sau 10?), pentru simplul fapt că este doar o simplă măsură administrativă şi ele de obicei nu reglementează diverse situaţii ci doar le încurcă. Mult mai degrabă aş lăsa piaţa liberă să (dis)cearnă “artistul bun” şi “artistul rău”.
Despre “pupăturile” la care faci referinţă, aş remarca şi la ele o FUNDamentare greşită. Şi nu mă refer la eventuala greşeală în direcţionarea lor către aceea parte anatomică a omului, câteodată ruşinoasă, folosită ŞI pentru astfel de scopuri, ci pur şi simplu aş spune că din nou abordezi greşit această problemă. Sincer, nu ştiu pe vreunul dintre colegii mei de acolo care ar fi practicat astfel de “moduri” de a lăuda pe cineva cu privire la fotografiile/pozele acestuia. Şi nici nu-şi avea sensul, tinând cont de scopul general acceptat şi înţeles de toată lumea, la practicarea unor astfel de moduri de “comunicare”, pentru că n-ar avea nimic de câştigat. Se presupune de obicei, că cel care le pune în practică, urmăreşte şi un câştig, nu? Că mulţi nu ştiu să facă unele comentarii demne de un critic de artă, că nivelul la care sunt unii cu fotografia (şi poate sunt foarte mulţumiţi cu acest nivel) este prea mic pentru aşteptările unora sau altora, ar fi poate cu totul şi cu totul alte subiect de discutat. Poate că aprecierile făcute de către unii sau de către alţii au la bază încurajarea respectivului şi chiar sunt conduse de o dorinţă de comunicare pozitivă şi nu neapărat de linguşire. Printr-un proces interesant de comunicare umană (mai ales cănd se regăsesc scopuri şi idealuri comune, poziţionaţi fiind, virtual, la un moment dat pe o anumită parte a baricadei), se înţeleg şi mai ales se acceptă mult mai uşor greşelile noului coleg “de suferinţă”. Tot aşa de evident fiind cazul a doi indivizi care se urăsc şi care nu pot avea o comunicare decât preponderent negativă. Sau tot aşa cum un alt individ care urăşte sistemul ce-l înconjoară şi vede (doar) nedreptăţile ce (i) se întâmplă, nu poate avea decât abordări şi comentarii negative la adresa majorităţii. Până la urmă fiecare are dreptul la libera exprimare, ca mod şi conţinut. Mai târziu, va vedea dacă are succes sau nu, dacă îşi mai “cizelează” stilul de comunicare sau dimpotrivă, îl acutizează. Depinde de interiorul fiecăruia dar şi de exterior, în funcţie de rezultate.
Şi ar mai fi ceva, revenind la aceea interzicere la care făceai referire. Nu crezi că ar putea fi general valabilă şi pentru alte domenii? Şi chiar să cuprindă imensa complexitate a naturii omului? Adică, pe scurt, legea să sune cam aşa: ” Se interzice contactul şi comunicarea sub orice formă (vizual, scris, vorbit, senzorial, extrasenzorial, etc) cu societatea umană a tuturor indivizilor care nu au o experienţă în a fi oameni, de cel puţin 10 ani de zile! A fi om înseamnă a-ţi înţelege semenul, a comunica cu el într-un mod plăcut şi util, a nu-l umili, a nu da interpretări tendenţioase şi răuvoitoare exprimărilor semenului fie ele şi stângace (pentru dreptaci) sau dreptace (pentru stângaci), etc., etc., etc.” Uff. ar fi cam greu pentru mulţi, nu?
Îţi doresc şi ţie spor şi mai ales TOATE BUNE pe mai departe. Mulţam mult de vizită.
Comentariu by paul mircescu
on marți 9 martie 2010 at 21:33
Multumesc, domnule!
Comentariu by manuela
on miercuri 10 martie 2010 at 00:11
ce tare esti marcele! da’ dai si tu drumul la minge? nici n-o mai vreau, ba mint! de fapt, renunt la ea daca intri in “fotografie facuta bine!” …