La mulți ani! Dar tuturor!

Așa cum orice sfârșit este un nou început, sfârșitul anului trecut lasă noul an să vină cu dorințe noi, cu planuri noi, dar și cu finalizarea celor începute deja. Așa cum este și proiectul Salonul Fotografului Român. Iată că jurizarea s-a încheiat, iar participanții deja se știu. Adică eu îi știu dar urmează să-i aflați cu toții.

Au fost aproape 750 de imagini trimise și trebuie să recunosc, a fost mai greu decât mă așteptam, în special datorită a două aspecte implicate:

– gestionarea primirii fișierelor (trimiteri fără borderou, cu diferențe în ceea ce era scris în borderou și ceea ce primisem ca fișiere, cu denumiri ale fișierelor neconforme cu regulamentul, etc., etc, etc.). Am depășit însă momentele de greutate suplimentară și am mers înainte, cu doar prețul unei singure săptămâni fără nopți dormite. Nu-i bai! Și așa-s de părere că somnul ăsta-i o pierdere mare de timp…

– menționarea AAFR în acest eveniment, un aspect care nu aș fi crezut vreodată că va stârni atâta patimă și mai ales atâta consum de energie din partea mea și a interlocutorilor cu care am discutat. Știu că în istoria acestei asociații există și aspecte confuze, controversate dar mai știu că actualul președinte Eugen Negrea a preluat conducerea aceastei asociații tocmai în această idee, de a schimba ceea ce ajunsese ea, de a o schimba în mod benefic pentru fotografii din România. Nu sunt membru AAFR, deci nu o apăr că aș fi implicat în ea, însă faptul că-i cunosc bine intențiile și dorințele lui Eugen m-au determinat să leg numele asociației de acest eveniment, deși real vorbind, este un eveniment gândit, organizat și pus în practică doar de mine. Eugen Negrea și nu AAFR m-a ajutat cu juriul (mulțumesc mult membrilor pentru jurizare), cu regulamentul și cu promovarea evenimentului. Ajutor pentru care îi mulțumesc încă o dată foarte mult.

Legat de jurizare, este evident subiectivismul criteriilor (”frumos” este definit diferit de către fiecare, chiar dacă pentru toți este evident sensul) iar experiența fotografică avută de către fiecare din juriu influențând evident notarea. Cum este și normal. Din punctul meu de vedere (subiectiv, evident), am depunctat banalitatea,  imaginea neutră sau rigidă, fără vlagă, lipsa de noutate și a vreunui mesaj, procesarea excesivă, dar nu pentru procesarea propriu-zisă, ci atunci când a fost dusă la stadiul de ”deranjantă”. Nu mă interesează ce, cum, cât și cu ce se procesează o imagine, mă interesează doar aspectul final, la acela mă raportez. Am punctat mai mult fotografiile care reprezintă una sau mai multe interpretări ale realității și nu doar o simplă copiere a ei. Consider că acestea sunt mai valoroase și că ele ne fac să ne diferențiem unii de alții sau de marea masă de fotografi, născută mai ales după apariția camerelor digitale.

Ca la orice eveniment, au existat fotografi care au dorit să participe și alții care nu au dorit să o facă, din diverse motive, pe care însă le respect. Am insistat totuși cu unii fotografi pe care i-am considerat că au avut sau încă mai au un rol foarte important în fotografia românească și sunt fericit să spun că în majoritatea covârșitoare a cazurilor am reușit să-i conving să participe. Mi-ar părea foarte rău să cred că motivul refuzului a celor câțiva fotografi la care am cedat, să fi fost pentru că nu am reușit să explic foarte bine scopul acestui eveniment, de a se înțelege pe deplin semnificația acestuia, care practic este cu totul altceva decât o simplă ”expoziție de grup”. Am dorit, în această primă ediție, să fie pur și simplu un eșantion din ceea ce înseamnă fotografia românească în acest moment, fără a se ține cont de genul fotografic și ignorând relațiile ”minunate” și de ”bună” colaborare ce există din păcate între fotografii români. Cel puțin asta am încercat să fac, să-i conving să depășească acest aspect. Probabil că acestea au fost motivele principale pentru cei care m-au refuzat să participe la eveniment. Neînțelegerea sensului acestui eveniment și/sau dorința de a nu se afișa cu alții pentru a nu li se ”strica” imaginea. Păcat. Acolo însă unde am putut, am insistat enorm. Le mulțumesc tuturor celor care s-au lăsat convinși până la urmă să participe. Efortul meu de convingere, care în unele situații l-am simțit ca pe o adevărată luptă, îl consider însă nesemnificativ în comparație cu satisfacția pe care am avut-o ca urmare a decizie lor finale de participare.  În cazul unui foarte cunoscut fotograf chiar am forțat nota, profitând de ocazia oferită mai demult, aceea de a primi în custodie niște imagini cu care pot să fac ce vreau, l-am adăugat în expoziție. Sper să nu-i pară rău pentru oferta făcută atunci 🙂 și pentru care-i mulțumesc. Este una dintre fotografiile care nu ar trebui să fie prezente doar într-o expoziție ci și în manualele de istorie pentru ca lumea să înțeleagă mai bine atmosfera unor vremuri de mare cumpănă pentru țară, în cazul de față în tulburatul iunie 1990.

Datorită specificului acestei prime ediții, sunt prezente în expoziție mai multe genuri fotografice. Sigur, este greu de comparat și chiar de jurizat o fotografie de produs lângă una de natură sau una de reportaj, însă am considerat acum că  este mai important să fie cât mai mulți fotografi români, atât dintre cei de ”ieri” cât și dintre cei de ”azi” iar rezultatul selecției făcute este unul extraordinar. Veţi vedea!

Deși pentru expoziție s-a fixat inițial un număr de 100 de tablouri (care, conform spiritului expoziției ar fi devenit 100 de fotografi x 1 fotografie de fiecare) datorită unor imagini foarte bune (cel puțin din punctul meu de vedere), a dorinței mele de a încuraja, mai ales pe fotografii tineri dar și datorită numărului destul de semnificativ de invitați speciali pe care i-am dorit să facă parte din acest eveniment, am constatat că sunt nevoit să suplimentez numărul alocat de tablouri până la … 135! Din cauza faptului că întreg costul printării și al înrămării este suportat de către firma AME design, căreia îi mulțumesc,   am fost nevoit să mă limitez la acest număr, deși consider că și alți fotografi ar fi meritat să fie prezenți în expoziție și nu doar pe web. Foarte mulţi alţii vor fi prezenţi în acest eveniment prin albumul web în care au fost selecționați, ceea ce nu-i totuși puțin lucru. Ținând cont de acest lucru poate vă exprimați cu toții recunoștința față de generozitatea firmei organizatoare a acestui eveniment și veți da o apreciere paginii AME design de pe Facebook!

În încheiere aș dori să vă reamintesc data vernisajului: vineri, 17 ianuarie 2014, ora 18.00, sala Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului, intrarea dinspre parcul Izvor. Am creat un eveniment pe Facebook pentru a nu uita!  Vă aștept cu mare drag!

Și în sfârșit, cu speranța că dezamăgirea sau chiar supărarea nu va fi atât de mare pentru cei care nu-și vor vedea numele scris în vreuna din liste (print sau web) vă indic aici lista cu fotografii selecționați pentru expoziție. Fotografiile din expoziție dar și cele selecționate pentru albumul web vor fi puse pe net, după vernisaj!

.

Marcel Eremia, marți 7 ianuarie 2014 la 10:30